Jurnal

În avionul din Frankfurt spre București, mă conversam cu stewart-ul, spunând că vin din Boston. Cu toate că aveam masca pe figură, Dan Popescu m-a ochit, și astfel ne-am reîntâlnit, după mai bine de treizeci de ani, uite așa, pe culoarul avionului.

Dan este neschimbat. Vocea lui, aceeași. Este medic oncolog la New York. Călătorște cu prietenul său Joao, pe care l-am recunoscut în pozelele de pe Facebook. Joao și Dan seamănă, amândoi.

Aici ar trebui spus că Dan a fost colegul meu de bancă, în clasa a XI-a C. La examenul de treapta I-a, la liceul Mihai Viteazul, eu am aterizat, cu o medie de 7 la Limba Română, și zece la matematică, la clasa a IX-a J, aproape ultima de pe listă. La treapta a 2-a, însă, am avansat la clasa a XI-a C. Dan, care era șeful clasei - comandant de detașament, mă rog - m-a invitat să fim colegi de bancă. Cu acest gest primitor, am intrat eu în noul colectiv (ca să-l numim așa).

Și de atunci, Dan se pregătea pentru intrarea la Facultatea de Medicină. Mulți de la C studiau tare pentru acel examen. Și multi sunt, acum, doctori. O clasă de studioși!

Eu, mai puțin cu biologia și chimia, și mai mult cu matematica.

În timp ce eu schimbam macazul și intram la C, pentru că numărul de elevi la C rămânea același, vreo doi-trei de la C intrau pe linia cealaltă, la J. Asta era, un pic, o degradare - dacă așa o priveau ei. Până la urmă, de fapt, nu prea conta. Cei de la J erau o clasă tare unită, aproape indestructibilă. Erau toți prieteni la J. Petreceau o grămadă împreună.

Cei de la C erau, un pic, mai competitivi.

Amândouă clasele făceau, singurele în liceu, limba Germană și Franceză - de aceea studenții care plecau de la una mergeau la cealaltă clasă.

Dan Popescu ne invită, pe mine și pe Cristina, să vizităm, luni, Palatul Elisabeta. De care palat eu nici nu știam. Sunt multe locuri în București pe care nu le știu, deși ar trebui, pentru că sunt locuri speciale, de semnificație.

Palatul Elisabeta? Habar n-aveam. Era chiar să ajung la adresa greșită, noroc că am mers după GPS.

Palatul este locat la Șosea, lângă Muzeul Satului. De fapt, se intră prin Muzeu. L-am convins pe un portar să ne lase, spunând că avem o vizită aranjată. Palatul Elisabeta era închis, însă Dan, prin conexiunile lui, aranjase să vizităm, noi, și mai mulți prieteni ai lui.

Printr care prieteni, și Maria (Mia) Avramescu, pe care nu o văzusem, nici pe ea, din liceu…

Mia, și ea, schimbase macazul în clasa a XI-a, mergând în direcția opusă, de la J la C. Deci, nu fusesem colegi de clasă niciodată… Însă amândoi am avut aceeași colegi de clasă!

Unde locuia Mia? În Frankfurt, am Mein, doctoriță radiolog, am întrebat-o, curios, lucrând cu MRIuri pe creier și pe șirea spinării. O clasă de genii.

Apoi, Mia și Dan au invitat colegii de la J și C, separat, la reuniune, la restaurant…

Palatul Elisabeta arăta curios de modern, m-aș fi așteptat la un palat în stil neo-brâncovenesc, cum s-ar fi cuvenit Reginei Elisabeta. Dar, surpriză! Nu era palatul Reginei, ci a unei Prințete Elisabeta, mai capricioasă, și cu alt gust artistic - o fată a lui Carol al II-lea, dacă am înțeles eu pe ce ramură a familier regale stătea.

Un palat în stil Maur! Pereți albi, nedecorați, culoare lungi și luminoase, cu ferestre arcuite, și cu mânere lucrate fin în bronz, care contrastau cu albețea pereților… Răcoros, cum se cuvine unei clime Andaluze sau Marocane. O frumusețe care se impune prin ansamblul său, nu prin detaliu - o mică dovadă de măiestrie a arhitectului. Frumusețe fără ostentație.

Aici, Regele Mihai s-a mutat, cei doi ani după Război, când germanii distruseseră Palatul Regal - după insurecția de la 23 August, și arestarea Mareșalului. Tot aici, Regele a fost somat de Vișinski să părăsească țara, sub amenințarea pistolului.

După căderea Comunismului, și dacă nu mă înșel, după venirea Conventiei Democratice la putere, Guvernul Român l-a primit pe Rege înapoi, cazând-u-l la Palatul Elisabeta, unde fusese reședința sa chiar înainte de abdicarea impusă cu arma.

Dan Popescu îl cunoscuse pe Rege, student fiind - îl vizitase la Versoix, în Elveția. Continuase legătura cu Familia Regală, și il vizitase pe Rege din nou, când Regele se întorsese în Țară. Prin Dan fusesem invitați și noi să vizităm acest Palat.