Dan Alexe, Dacopatia și alte rătăciri românești (2015). Am chemat acum cateva zile un taxi sa merg acasa de la Muzeul de Istorie. L-am intrebat pe taximetrist daca a vazut Columna lui Traian, in copie la muzeu. Nu, zice taximetristul, dar stii, imi spune, ca dacii de fapt vorbeau o limba proto-romana? Ca sub muntii Carpati este un oras subteran cu 500 de locuitori, si sub Polul Nord un alt oras mai mare cu 500,000 de locuitori? Ca extraterestrii au fondat civilizatia umana? Ca in Bucegi exista un portal legat cu alte doua portale, unul la Machu Picchu, si al doilea in Triunghiul Bermudelor? Ca prima mare civilizate din lume a existat pe teritoriul actual al Romaniei, milenii inainte de egipteni, si ca s-au pastrat faimoasele tablite de la Tartachia, pe care nimeni nu le poate descifra? I-am raspuns ca mie imi plac povestile astea, le apreciez, si i-am povestit in schimb de imparatul Galerius, care a mutat capitala imperiului la Salonic, unde a construit un arc de triumf si un Panteon. Si ca acest imparat pretindea sa fie dac, dupa mama lui. Oricum, doua zile mai tarziu, vad pe raft la depozitul de carti cartea lui Dan Alexe, Dacopatia, in care este vorba despre, ghici ce, oameni care cred in orase sub muntii Carpati, si in tablite de la Tartachia. Asa ca nu puteam sa nu o cumpar.